Citeam asta pe blogul lui Răzvan Varabiescu.
Am lăsat la el un comentariu din care cred că e firesc să iasă o postare.
El se referă la interviul luat de cei de la IqAds lui Bogdan Naumovici, unde intervievatul dă o scatoalcă Golden Drumului, niște șuturi premiilor de creatie luate pe ghosturi si , printre rânduri, face un pipi pe felul în care copiii (băieții grei de azi care încă nu s-au lăsat de publicitate) strică piața și duc înapoi cu 7-8 ani nivelul de receptivitate, de toate părțile. Nivel pe care el l-a clădit și piață pe care le-a lăsat-o moț când a obosit sau s-a săturat sau mai știu eu din ce motiv s-a dat la fund.
Parțial irelevant.
Na, acuma să pun aici și un c-p la comentariul de pe blogul lui Răzvan, ca să pornim de la treaba aia…
povesti cu fantome
Nu cred ca problema e la ghosturi… pe care, la drept vorbind, e greu si sa le definesti… desi, PR-istic vorbind, exploatarea temelor Ghost, Eficienta vs. Creativitate, Blog, Brand de tzara e foarte juicy…
dar o obiectie cu adevarat pertinenta in interviul lui Bogdan, pe care nu si-o asuma si pt Leo dar asta e alta poveste, e felul in care brieful de creatie contine la noi o informatie primordiala : sa fie de festival, pentru bani, sa-i batem pe aia de la agentia X in pitch… Se publica din greu sau nu, functioneaza sau nu pentru brandul ala, ideea de baza e ca mai tot ce ia premiu e facut special pentru juriul respectiv.
Luptele PR-istice între oamenii-brand sunt deja istorie. Ne privește foarte puțin pe noi, ca indivizi pălmași în toată breasla asta, care e motivația pentru care astăzi susții creativitate, maine eficiență și poimâine creativitate din nou. Echilibrul se face la noi de fapt, în departamente… și oricâtă polologhie ar mânca the guru despre asta, fiecare rezolvă brieful cum i se scoală lui, iar de aprobat conceptul sau execuția e tot cum li se scoală altora.
Ce nu mi se pare mie normal e să te gândești mai mult la scopul personal pentru care rezolvi un brief decât la ce se întâmplă practic în piață după ce publici tu scorneala ta. Dacă nu se întâmplă nimic, am futut o căruță de bani. Dacă se întâmplă prea puțin, ești un mediocru și o să mori în beznă, vorba lui Gogu Kaizer. Dacă se întâmplă multe dar prost, dă-ți două palme, demonstrativ. Dar ia mai întâi lucrurile de genul ăsta în calcul, poate între ce-o să se mai vorbească pe bloguri despre campania asta și cum să fac să se aprobe a mea, nu a boului de la biroul din față.
N-ar trebui să conteze așa de mult că e special pentru festivalul cutare, că e pentru prietenul cel mai bun al mahărului, că scoate banii de salarii sau că e un client mai dificil, care vrea neapărat ceva ca la Unirea…
Dar ce să-i faci dacă suntem o nație de atoateștiutori?
cand o sa ajunga media sa coste cat china clientii vor testa creatia inainte si daca nu va functiona cu toate sansele de festival o sa le vedem doar la categoria “necontractate”. pana atunci agentiile isi hranesc argumentatia de cresterile istorice de 2 degete ce ei le interpreteaza pe seama creatiei lor nu pe seama cresterii pietei…
una peste alta, am făcut jenant de puține campanii cu adevărat funcționale în Ro… și poate că ne-am concentrat prea mult asupra creației, festivalurilor și polemicilor… pentru numele lui god, un publicitar bun nu e doar un creativ genial care convinge clientul că așa e mai bine…
dpdv creativ, da, suntem Brazilia noii Europe (sau ce altă metaforă vreți voi)… în rest, majoritatea suntem la furat…
Brazilia noii europe?
Imi vine sa rad nervos, dar ma limitez la a’njura
Nu, n’avem nimic brazilian – ba chiar mi’as face curaj sa spun ca n’avem nimic latin – in “stil” sau in “metoda”. Da, am invatat ceva planning (cel putin asa pare, dupa cate bloguri de planneri apar la fiecare 2 zile), ne’am dat *oarecum* pe brazda la integrat campanii integrate, insa tot o industrie de rahat avem, o industrie care nu’i in stare sa depaseasca minima rezistenta a campaniilor tv, o industrie care foloseste internetul exclusiv pentru bloguri, trei bannere si un Internetics o industrie care continua sa se minta ca e nemaipomenit de eficienta – cand, de fapt, e pur si simplu vorba de o inertie impusa de economia locala si de-peste-tot. Asta mi se pare dovada de neatacat a unei lipse de creativitate dureroase, nu neaparat ghosturile sau hotia.
Just STFU