Ai putea, te rog frumos, să-mi…

25 10 2007

125_ziza_wall_21199.jpg

N-am înțeles niciodată de ce în agențiile de publicitate nu e de-ajuns să fii un coleg mișto. Trebuie să fii prieten, frate, clonă…

Nu, nu pot să stau nopți în șir la băut cu toți detepiștii și arții și toți copy ăia noi și vechi. Suntem neamuri diferite, nu există cluburi care să fie și electro și rock și oldies și pline și goale și loud și în surdină, nu există muzică și dementă și chill, nu mă uit și la Otv și la Animal Planet simultan, nu mă fut pe rupte dar sunt și virgin.

E foarte mișto să te simți bine la biroul tău, la o ciorbă lungă, la fumat și în timbildinguri. Dar nu mă mai scuipa, băi, că nu-s de-al tău pentru că nu-s frate de sânge cu altul din echipă.

Și nu, nu mă mișcă deloc când îmi spui că așa era și-n DArcy. Vorbim despre epoci diferite, despre un concept de agenție în mileniul care s-a terminat demult, o agenție în care oamenii câștigau de n-aveau ce face cu banii, comparativ cu orice alt job ar fi avut. Dar gap-ul între birou și viața de afară era mare. Foarte mare. Și le plăcea, probabil, asta. Trăiau acolo, visau acolo… acolo erau și prieteniile și munca și nazurile și banii. Dintre oamenii din DArcy, acum jumătate sunt mega-publicitari iar ceilalți plâng după epoca aia. Perfect. Vă invidiez. Dar cum mă face asta să vibrez acum? Ce treabă are asta cu mine? În 2007?

Muncește-mă și plătește-mă așa cum vrei să fiu. Sunt bine crescut, fac treaba ca nimeni altul (nu cel mai bine, pentru că nu știu cum ai putea ierarhiza idei) și sunt foarte bun la a mima că te iubesc, pe tine și pe agenția ta, din care nu mai înțelegi nimic. Și tu ai fost copy. Sau art. Și tu ai fost muncit și nedormit și premiat sau ce-ai mai fost tu la vremea ta. Dar nu-mi spune mie că nu-s bun pentru că nu le iubesc pe toate figurantele pe care vrei tu să le faci publicitărese.

Nu cred că-ți datorez nimic pentru că am mers împreună la Portoroz. Nu cred că trebuie să-ți mulțumesc oficial pentru un premiu pe care agenția l-a luat pe o muncă la care am muncit și eu. Și nu, nu cred că mai e cazul să te ling în cur, de acum și până la Crăciun, pentru o amărâtă de primă.

Nu suntem aici datorită vouă. Și nici voi nu sunteți semizei datorită nouă. Suntem oameni care lucrează împreună. Se întâmplă lucruri mișto de pe mâna noastră, creștem branduri și ne mângâiem pe creștet cu ele. Dar cred că o agenție de publicitate nu trebuie să însemne sex în grup.





punks punct ro

25 10 2007

WWW.PUNKS.RO

e acum alive. And kickin.

Da, o să mutăm blogul acolo cât de curând. :D





get over it!

24 10 2007

Dacă ești copywriter, asta nu înseamnă automat că ești și scriitor. Poet, prozator, eseist sau blogger.

Sau invers.





cine ce român a luat tobe acasă

21 10 2007

De la Iulian Toma, care s-a muncit să adune toate premiile românești de la Golden Drum 2007. Iulian Toma de la AdPlayers.

E ceva la care nu vă așteptați? Nu se știa de anul trecut că McCann ia roza de aur again? Nu se știe că în fiecare an vin chestii pe care nu le-ai văzut niciodată, ca rochiile cu pene ale soacrei mari pe care le aștepți ca melteanul la nuntă? Nu ne-am dumirit deja că am mutat AdOr-ul în Slovenia?

Pe de altă parte, cred cu tărie că, dacă nu ne-am mai duce la Portoroz an de an, s-ar duce naibii și ultima umbră de PR intern de care mai avem parte. Promit să vă spun povestea noastră despre PR intern cât de curând.

Și acum…

… oare McCann se mai baga la Portoroz și în 2008? Și dacă se bagă, vine și Naumovici înapoi?

… de câte ori mai ia tobe poveste Maggi cu dacă am găti mai puțin, dacă am manca mai mult?

… de câte ori mai ia tobe veșnicul History Files???

… ce e ăla festival de publicitate pe bune?





Cine mai zice

19 10 2007

Ștefan Stroe, unul din românii care s-au convins că account planning matters, scria astăzi așa…

Dupa experienta din acest an, cred ca nu mai merita sa mergi la Portoroz decat daca trebuie sa vii neaparat cu premii acasa, vrei sa te imbeti, sa mananci ieftin sau sa iti exersezi limba engleza (iar asta cu rezerve).

Dacă mai e cineva care încă mai crede în mitul festivalului, să ne spună și nouă, ca să ne ferim…

Până una-alta, Ștefan, ești un punker.