God needed a new creative director

22 11 2007

www.propaganda.ro

later edit: la Iulian





ghost vs. festival

1 11 2007

Citeam asta pe blogul lui Răzvan Varabiescu.

Am lăsat la el un comentariu din care cred că e firesc să iasă o postare.

El se referă la interviul luat de cei de la IqAds lui Bogdan Naumovici, unde intervievatul dă o scatoalcă Golden Drumului, niște șuturi premiilor de creatie luate pe ghosturi si , printre rânduri, face un pipi pe felul în care copiii (băieții grei de azi care încă nu s-au lăsat de publicitate) strică piața și duc înapoi cu 7-8 ani nivelul de receptivitate, de toate părțile. Nivel pe care el l-a clădit și piață pe care le-a lăsat-o moț când a obosit sau s-a săturat sau mai știu eu din ce motiv s-a dat la fund.

Parțial irelevant.

Na, acuma să pun aici și un c-p la comentariul de pe blogul lui Răzvan, ca să pornim de la treaba aia…

povesti cu fantome
Nu cred ca problema e la ghosturi… pe care, la drept vorbind, e greu si sa le definesti… desi, PR-istic vorbind, exploatarea temelor Ghost, Eficienta vs. Creativitate, Blog, Brand de tzara e foarte juicy…
dar o obiectie cu adevarat pertinenta in interviul lui Bogdan, pe care nu si-o asuma si pt Leo dar asta e alta poveste, e felul in care brieful de creatie contine la noi o informatie primordiala : sa fie de festival, pentru bani, sa-i batem pe aia de la agentia X in pitch… Se publica din greu sau nu, functioneaza sau nu pentru brandul ala, ideea de baza e ca mai tot ce ia premiu e facut special pentru juriul respectiv.

Luptele PR-istice între oamenii-brand sunt deja istorie. Ne privește foarte puțin pe noi, ca indivizi pălmași în toată breasla asta, care e motivația pentru care astăzi susții creativitate, maine eficiență și poimâine creativitate din nou. Echilibrul se face la noi de fapt, în departamente… și oricâtă polologhie ar mânca the guru despre asta, fiecare rezolvă brieful cum i se scoală lui, iar de aprobat conceptul sau execuția e tot cum li se scoală altora.

Ce nu mi se pare mie normal e să te gândești mai mult la scopul personal pentru care rezolvi un brief decât la ce se întâmplă practic în piață după ce publici tu scorneala ta. Dacă nu se întâmplă nimic, am futut o căruță de bani. Dacă se întâmplă prea puțin, ești un mediocru și o să mori în beznă, vorba lui Gogu Kaizer. Dacă se întâmplă multe dar prost, dă-ți două palme, demonstrativ. Dar ia mai întâi lucrurile de genul ăsta în calcul, poate între ce-o să se mai vorbească pe bloguri despre campania asta și cum să fac să se aprobe a mea, nu a boului de la biroul din față.

N-ar trebui să conteze așa de mult că e special pentru festivalul cutare, că e pentru prietenul cel mai bun al mahărului, că scoate banii de salarii sau că e un client mai dificil, care vrea neapărat ceva ca la Unirea…

Dar ce să-i faci dacă suntem o nație de atoateștiutori?





lucruri simple

29 10 2007

Oare cât o să mai dureze până când agenţiile prietene-surori-înfamilie-surogat-partenere din România publicitărească vor constitui primele reţele neaoşe?





Vorbind de news…

26 10 2007

… am lăudat nașterea blogului lui Iulian Toma de la AdPlayers.

Speram atunci să citim la el tot felul de chestii juicy despre edvărtaizingul în care ne scăldăm.  Și totuși, din lipsă de timp, de chef, de inspirație sau de imbold, blogul nu înseamnă astăzi decât linkuri la comunicatele, știrile and co. apărute zilnic pe site-ul păstorit de el. Ce sens mai are blogging-ul pe lumea asta? Iulian, wtf, mate?





Vreau să fiu textierul lui Becali

26 10 2007

După RĂZBOINICUL LUMINII și inegalabilul HAHALERĂ, un nou tag marca Becali …

GLOBUL

Nu mi se pare nostim să anunț chestii pe globul ăsta. E tot timpul cu întârziere și, în general, e de minimă audiență. Dacă nu ești zoso, e un pic cam deplasat să ții un glob de flahing news. Dar brandurile becaliene sunt o categorie aparte…

Resuming… Dacă hahalerele au astăzi mai bine de 50 000 de rezultate în google, dacă războinicul luminii a adus microbiștii la cinema… sunt curioasă câți securiști se vor referi de azi încolo la glob, în spiritul hahalero-războinic care-l caracterizează pe eternul creativ român. Căci românul nu s-a născut poet, ci om de brand. E clar.

later edit… am uitat să zic că I LOVE HREBE!





Ai putea, te rog frumos, să-mi…

25 10 2007

125_ziza_wall_21199.jpg

N-am înțeles niciodată de ce în agențiile de publicitate nu e de-ajuns să fii un coleg mișto. Trebuie să fii prieten, frate, clonă…

Nu, nu pot să stau nopți în șir la băut cu toți detepiștii și arții și toți copy ăia noi și vechi. Suntem neamuri diferite, nu există cluburi care să fie și electro și rock și oldies și pline și goale și loud și în surdină, nu există muzică și dementă și chill, nu mă uit și la Otv și la Animal Planet simultan, nu mă fut pe rupte dar sunt și virgin.

E foarte mișto să te simți bine la biroul tău, la o ciorbă lungă, la fumat și în timbildinguri. Dar nu mă mai scuipa, băi, că nu-s de-al tău pentru că nu-s frate de sânge cu altul din echipă.

Și nu, nu mă mișcă deloc când îmi spui că așa era și-n DArcy. Vorbim despre epoci diferite, despre un concept de agenție în mileniul care s-a terminat demult, o agenție în care oamenii câștigau de n-aveau ce face cu banii, comparativ cu orice alt job ar fi avut. Dar gap-ul între birou și viața de afară era mare. Foarte mare. Și le plăcea, probabil, asta. Trăiau acolo, visau acolo… acolo erau și prieteniile și munca și nazurile și banii. Dintre oamenii din DArcy, acum jumătate sunt mega-publicitari iar ceilalți plâng după epoca aia. Perfect. Vă invidiez. Dar cum mă face asta să vibrez acum? Ce treabă are asta cu mine? În 2007?

Muncește-mă și plătește-mă așa cum vrei să fiu. Sunt bine crescut, fac treaba ca nimeni altul (nu cel mai bine, pentru că nu știu cum ai putea ierarhiza idei) și sunt foarte bun la a mima că te iubesc, pe tine și pe agenția ta, din care nu mai înțelegi nimic. Și tu ai fost copy. Sau art. Și tu ai fost muncit și nedormit și premiat sau ce-ai mai fost tu la vremea ta. Dar nu-mi spune mie că nu-s bun pentru că nu le iubesc pe toate figurantele pe care vrei tu să le faci publicitărese.

Nu cred că-ți datorez nimic pentru că am mers împreună la Portoroz. Nu cred că trebuie să-ți mulțumesc oficial pentru un premiu pe care agenția l-a luat pe o muncă la care am muncit și eu. Și nu, nu cred că mai e cazul să te ling în cur, de acum și până la Crăciun, pentru o amărâtă de primă.

Nu suntem aici datorită vouă. Și nici voi nu sunteți semizei datorită nouă. Suntem oameni care lucrează împreună. Se întâmplă lucruri mișto de pe mâna noastră, creștem branduri și ne mângâiem pe creștet cu ele. Dar cred că o agenție de publicitate nu trebuie să însemne sex în grup.





punks punct ro

25 10 2007

WWW.PUNKS.RO

e acum alive. And kickin.

Da, o să mutăm blogul acolo cât de curând. 😀